In februarie 2020, am decis sa ne detasam putin de agitatia si de haosul care au venit la pachet cu sarbatorile de iarna si sa evadam... la mare, la soare, unde nu stim daca fetitele sunt goale. Stim doar ca spunem ,,Tenerife" si deja ne zboara gandul la plaje cu nisip negru, la sate traditionale de pescuit, la paduri neimblanzite. Tenerife este cea mai cunoscuta si cea mai mare insula din cele sapte care alcatuiesc arhipeleagul Canare. Ce zici? Savuram un mijito delicious la umbra unui palmier?
Planul sta in felul urmator. Pe 7 februarie luam avionul spre insula. Desi avem de asteptat putin peste sase ore deasupra norilor, dar nu facem escala! Ajungem energici si imbratisam o saptamana care se anunta a fi plina de frumusete, de entuziasm, de adrenalina. Asa cum v-ati obisnuit deja.
Cea de-a doua zi, ne propunem sa o dedicam soarelui, marii si nisipului fin, ce ne mangaie delicat degetele. Ne relaxam, uitam de toate grijile, suntem departe de orice sursa de stres si de neliniste. Suntem doar noi cu noi si nimeni altcineva, iar in zare se vede apa limpede a Atlanticului si iahturile care se bucura de o mai mare libertate decat noi. Putem savura o carte buna, o limonada rece, o discutie interesanta sau toate trei la un loc. N-am pomenit nimic de retetele culinare, cu influente din Africa si America Latina. Domina pestele, legumele, cartoful si fructele proaspete. Putem incerca las Viejas, la sama, la salema si multe alte bunataturi al caror gust nu ne va mai fi pentru mult timp necunoscut.
Ehe...Un scenariu frumos, nu-i asa? Cat despre plaja, nu va faceti griji. Playa de las Americas, care este, de altfel, si cea mai cunoscuta, promite o atmosfera vibranta, un aer adolescentin, deoarece este vie si plina de oameni care iubesc viata si experientele de neuitat, asa ca noi.
Ne bagam la somn si ne trezim cu forte proaspete si cu pofta de viata, pentru ca urmeaza sa exploram Satul Masca. Sau, asa cum este cunoscut, satul pierdut de la poalele Muntilor Teno. Este cea mai izolata zona de pe insula, iar drumul pana acolo ne aduce aminte de Tranfagarasanul nostru, doar ca in varianta mult mai ingusta si mai stramta. (Noi n-am zis ca adrenalina o sa lipseasca din pachet). Satul este construit pe trepte si asezat pe... stanca. Una destul de maricica, sa incapa cei 90 de locuitori pe care ii adaposteste. Este un loc linisitit, curat, asfaltat cu piatra cubica si ospitalier cu numerosii turisti care il viziteaza anual. Mai apoi, ne continuam calatoria spre localitatea Los Gigantes. Ne plimbam pe Plaja Los Guios, cu nisip negru, admiram stancile care o inconjoara si care se inalta pana la 800 de metri, apoi ne imaginam ca ne aflam sus si plonjam in apa curata. Sau ne rezumam doar la a inspira aerul sarat si a ne bucura de moment.
In cea de-a patra zi, facem apel la toata odihna cu care ne-am rasfatat trupurile pana acum si pornim sa facem ceva ce ne bucura sufletul si ochii: trekking pe Vulcanul El Teide, la 3,718 metri altitudine. Vantul poate sa bata din toate partile, rocile ne pot pune in dificultate, insa nu ne dam batuti, mai ales ca avem cei mai priceputi ghizi cu noi. Plus de asta, nu putem rata privelistea ametitoare care ni se va asterne in fata ochilor: intreaga insula la picioarele noastre. Merita incercat, nu?
Dupa un somn binemeritat, in urmatoare zi exploram o plaja, alta decat cea vizitata la inceputul excursiei. Alegem dintre Las Teresitas, Playa de la Arena, La Teija sau Playa Jardin. Si lista poate continua. Deci ne relaxam din nou si ne bucuram din plin de moment. Dupa care, repede ca gandul, vine urmatoare zi, la pachet cu surprize subterane.
Se spune ca Cueva del Viento (Pestera Vantului) este a cincea cea mai mare pestera din lume si prima de marime din Europa. Este, in sine, un tunel foarte complex, creat de lava care s-a scurs din Varful Pico. Este lung de 17 km, deci devenim exploratori in toata regula. Dupa ce dam din nou de lumina zilei, mergem sa admiram cel mai vechi copac din lume din specia lui, cunoscut drept El Drago (Dragonul). Se estimeaza ca are varsta cuprinsa intre 600 si 3000 de ani, o inaltime de 22 metri si este protejat de Patrimoniul Mondial UNESCO. Dupa ce ne minunam de emblema si ne terminam plimbarea prin Pargue del Drago, ne retragem intr-un restaurant sa ne rasfatam papilele gustative.
Penultima zi a excursiei o rezervam pentru Jungle Park si Loro Park. Avem tot timpul din lume sa ne imprietenim cu animalele exotice, sa observam vegetatia locala, sa ne aducem aminte de momentele din copilarie cand ne incantau gradinile zoologice din orasele natale. Ani mai traziu, admiram lei, rechini, crocodili, delfini, rinoceri la mii de kilometric distanta de casa...
Iar timpul e hain si nu da importanta rugamintilor noastre de a se scurg mai incet. A sosit ziua plecarii. Nu ne grabim. Ne mai dam ragaz cateva minute sa simtim locul, sa cuprindem peisajele cu privirea, sa asculam spaniola rostita intr-un ritm ametitor si sa privim chipurile senine ale oamenilor. Pentru ca viata e frumoasa si merita traita din plin, corect? Apoi ne revendicam cuminti locurile in avion si asteptam sa ne intoarcem acasa.
