Povestea din Musala

 A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, un imparat; iar numele lui era Imparatul Verde-Oxigen, caci tare mult ii mai placeau verdele padurii si oxigenul curat. Si el traia linistit in imparatia sa, caci avea oxigen din belsug si padure verde cum nu se mai gaseste pe lumea asta, si tare mandru era. Dar, intr-o buna zi, i-a ajuns la urechi vestea ca, peste mari si tari, in regatul invecinat se putea gasi apa fericirii. Si vestea aceasta l-a pus pe ganduri pe Imparatul Verde-Oxigen, mult a stat el si s-a intrebat ce o fi aceasta apa fermecata si cum ar putea sa puna mana pe ea; si cu cat se framanta mai mult, cu atat mai mult si-o dorea. Si cheama imparatul la el pe Zana cea Buna, caci ea trebuia sa stie cum sa obtina apa. Dar iaca, zana ii zice ca nu e lucru de saga, cale lunga e de batut pana acolo, iara apa e tocmai sus, in varf de munte, unde nu ajunge picior de om asa usor. Imparatul nu se sperie din atata lucru si numaidecat hotaraste sa plece in cautarea acelei minunatii. Cum nu putea pleca singur in asemenea aventura, degraba da sfoara in tara, ca toti cei ce vor vrea, sa i se alature la drumul cel lung.

     Si asa s-au strans vreo trei duzini si inca jumatate de drumeti, care de care mai aratosi si mai destoinici, gata sa porneasca la drum alaturi de imparatul cel viteaz, in cautarea fericirii. Si mai venise la chemarea Imparatului si Zana cea Buna, pesemne stia dansa ca o sa fie nevoie de ajutorul ei. Cu mic, cu mare, s-au urcat cu totii in Caleasca Bucuriei si au pornit la drum; vizitiul i-a dus ca vantul si ca gandul, si tot au mers zi de vara pana in seara.

       In sfarsit, au ajuns drumetii nostri in regatul acela strain, unde nu se puteau intelege om cu persoana. Si cum nu puteau porni numaidecat spre varful muntelui, au hotarat sa ramaie peste noapte in ograda batranului Borovets. Zis si facut, au dat toate desagile jos, si-au gasit fiecare cate un culcus si au plecat sa se ospateze. Caci batranul Borovets tare e ospitalier, la fiecare pas te imbie cu odai primitoare, bucate care de care mai alese, aromate si aburinde, mai traditionale sau mai stranii, dupa pofta fiecaruia; dar, fiti pregatiti sa scoateti argintii din punguta, caci vorba ceea: cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.

      Dupa ce s-au ospatat si au baut pe indestulate, s-au adunat vitejii nostri sa puna tara la cale, dupa porunca imparatului. Chitise Imparatul Verde-Oxigen ca le-ar prinde bine drumetilor sa nu bata toata calea pana sus. Si a aflat dansul de la Zana cea Buna ca oamenii din partile acelea aveau niste bondari nazdravani care ajungeau cat ai clipi pana aproape de varful muntelui. Afland una ca asta, a socotit sa incalece si ei pe cate un bondar, doar le-o scurta drumul. Si cu aceste ganduri, multumiti, s-au dus cu totii in odaile lor sa se odihneasca, caci lunga zi ii astepta.

      Abia au apucat sa puna geana pe geana si, ce sa vezi, s-a facut iar dimineata. N-au stat mult pe ganduri drumetii, degraba s-au pregatit si iute au pornit catre varful muntelui sa caute apa care aduce fericire. Dar nici n-au pornit bine, ca s-au si pomenit opriti. Stapanul bondarilor nazdravani ii astepta si incerca sa-i induplece sa nu urce; se porni a le zice cate-n luna si stele, doar-doar i-o intoarce din drum; ba ca s-a pornit omatul la vale si matura tot in calea lui, ba ca nu mai pot bondarii zbura, ba cine stie cate si mai cate. Dara nu erau eroii nostri de induplecat cu una, cu doua; nici nu pornisera bine, cum sa se intoarca cu coada intre picioare? Vazand el ca nu e de saga si ca n-are incotro, mi ti-i pune pe toti cate 6 pe un bondar si degraba ii trimite spre varful muntelui socotind ca avea Musala ac de cojocul lor.

     Odata ajunsi, se pornesc dansii agale si cu bagare de seama spre cabana lui Musala, spiritul muntelui, caci el avea apa fermecata in grija. Dar nu stia Imparatul Verde-Oxigen si nici Zana cea Buna ca spiritul muntelui nu avea sa ii lase cu una cu doua sa ajunga tocmai in varf. Si incepu a le pune bete-n roate: zapada parca crestea din ce in ce, de te afundai pana la genunchi si alta nu. Dar s-au vorbit drumetii nostri intre ei si, rand pe rand, au facut cale prin nameti, fiecare dupa puterea si priceperea lui, in frunte cu Imparatul Verde-Oxigen. Si asa au mai mers inainte cale lunga pana au inceput a simti ca parca le turnase cineva plumb in picioare, asa anevoie inaintau; vazand una ca asta, Zana cea Buna si imparatul s-au pornit a imbarbata pe toata lumea; si cum auzeau drumetii vorbele lor bune, parca mai lesne paseau si prindeau puteri.

      Spiritul muntelui, vazand ca nimic nu le sta in cale drumetilor nostri, se infurie grozav si odata se preface intr-un vant naprasnic si se porneste a sulfa cu atata putere de spulbera toata zapada si era cat pe-aci sa-i dea jos de pe munte. Dar nu s-au lasat dansii induplecati nici de una ca asta, si se tineau sarmanii cu toate puterile, si tot urcau; iara Imparatul Verde-Oxigen, ajungand primul in varf de munte, ii astepta acolo si ii imbarbata, numai vorbe de lauda avea pentru dansii. Iar ca sa le mearga picioarele si mai repede, Zana cea Buna le dadea ghes din urma. Asa au reusit cu totii sa-l infrunte pe spiritul cel naprasnic al muntelui. Vazandu-i pe toti cocotati pe coltul acela, imparatul nu-si mai incapu in piele de bucurie, si i-a luat pe toti drumetii in brate si mult i-a felicitat.

    Ajunsi pe varf... ia apa de unde nu-i. Caci nu se gasea pe varful acela decat omat si o lespede. Dar, nu era nimeni mahnit, ba chiar dimpotriva, ranjeau cu totii cu gura pana la urechi. Descoperisera dansii o alta bogatie, fara de seaman. Erau fermecati de privelistile ce li se infatisau in fata lor, de le venea sa se frece la ochi sa se convinga ca vad aievea; erau fericiti ca dovedisera toate piedicile, ca erau impreuna, ca vedeau lumea de unde nu o mai vazusera inainte. Si au stiut atunci si Zana cea Buna, si Imparatul cel Verde-Oxigen si toti temerarii ca au descoperit cea mai de pret sursa a fericirii, cea din inimile lor.

 Si, cu sufletele impacate, s-au intors drumetii nostri in ograda lui Borovets si s-au pus pe petrecut, si au mancat bucate alese, si au baut si au cantat cat i-au mai tinut puterile si multa veselie a fost.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa; si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea toata, s-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare minciuna.