Hai cu mine! Repede! Fa-ti bagajele si hai sa pornim in lume!
Ah, da... Destinatia? America de Sud. Bolivia. O tara a contrastelor, a celor mai halucinante privelisti ale Anzilor inalti de mii de metri si a unor #experientecaredaudependenta. Jungla amazoniana, Uyuni, cu ai sai zeci de mii de km de sare, flamingo si lame, Atacama cu peisajele desertice, Valea Lunii. Bolivia, ne-ai cucerit!
Un pas, doi pasi... dar stai! Ca aici, gravitatia are de suferit. Plutesti. De ce? Pentru ca esti pe Luna. Sau in Valea Lunii, iar greutatea ta nu mai are nicio relevanta. Stanga, dreapta esti inconjurat de formatiuni stancoase care te duc cu gandul la Satelitul Natural al Terrei. Sari de colo pana colo, de pe un varf pe altul, te lasi fotografiat si zambesti mandru la camera. Esti sus, tare sus. Si nimeni nu te mai ajunge. Pentru ca restul isi folosesc picioarele. Tu, cu imaginatia, ai ajuns departe. Dar trebuie sa te intorci cu picioarele pe Pamant, pentru ca urmeaza altceva.
Salina Uyuni. 12 000 km de sare. Fa un drift, ca doar ai masina inchiriata. Acum baga a 5-a si testeaza limitele masinii. Si ale tale. Nu e nimeni in jur. Numai sare. Kilometrii intregi de sare! Acum incetineste, opreste. Scoate masa si hai sa dejunam. N-are cum sa nu-ti fie foame. Uyuni cere combustibil! Nu, nu. Lasa caciula in cap si incheie-te la geaca. Bate vantul si e frig. Acum, ca am facut ,,plinul", hai sa mergem, ca apune soarele si trebuie sa ajungem sa vedem oglinzile.
Nu ti-am zis? Sunt zone intregi de sare topita care devin oglinzi. Asta-I famercul Uyuni. Iar apusul demential pe care il urmarim acum o sa transforme peisajul in ceva halucinant. Suntem pe oblinzi. Poza acolo! Schimba Pozitia. Stai bine, ca se vede reflexia minunat aici! Uuuu, asta e de pus la profil! E magic, stiu! Mama, cum se vad razele... De asta ti-am si spus sa venim aici. Dansam? Ca e loc destul. Si stelele. Miliarde de stele. Si sus, si la picioarele tale. Uita-te. Ti-a mai pus cineva Universul la picioare? La propiu!
Stai. Nu te lasa impresionat prea mult. Mergi in Cordillera Real. Acolo sa vezi aventura. Cel putin 600 de varfuri de peste 5000 de metri altitudine. Anzii!! Hai, betele de trekking in mana, palaria pe cap, rucsacul in spinare si pas alergator. Munte, aer rece, tare. Apa... Stiai ca exista o culoare ca asta? Turcoaz? Nu. Albastru? Prea putin spus. Bleu... faci misto. Ne ajuta careva? Smarald? N-as zice. Lameee. Si alpacale. Ce blande si pufose sunt! Nu rata lacul acela alpin. Nu e nevoie sa faci poze peste tot. Retina e suficienta, sa stii. A... Pentru amintiri. Ce chipuri luminoase au oamenii de aici, ai observat? Si cata amabilitate. Ciobanul de lame a fost tare dragut de ne-a confirmat ca suntem pe drumul cel bun. N-ai uitat ca suntem pe partea de N-E, in Cordillera Real, nu-i asa?
Si cata zapada e pe varfuri. Iar cerul e atat de limpede. Nu cred ca avem nori asa pufosi la noi acasa. Am gasit si refugiul. Oh, ce priveliste... Cat de adanc e lacul? Pai, ce conteaza? Uita-te cum se reflecta muntele in el... Deci, care e culoarea castigatoare?
