Ca orice roman care se respecta, am decis ca anul acesta a venit in sfarsit momentul sa merg si eu pentru prima oara in Grecia. O zi facem plaja, o a doua o urcam pe Olimp si pe a treia o petrecem pe Insula Skiathos. Perfect! Cu planul bine pus la punct, ne urcam in "autocar" si plecam cu totii spre Taramul Zeilor. Pe tot parcusul drumului pana acolo, in mintea mea, se desfasurau o serie intreaga de scenarii. Desi fusesem de foarte multe ori pe munte cu grupuri restranse de prieteni, aceasta era prima mea excursie de acest gen, unde urma sa parcurg un traseu intr-un grup mare de oameni. Ce ma fac daca obosesc repede si trebuie sa stea toti dupa mine? Am eu niste conditie fizica, dar...13 ore de mers - o sa fiu oare in stare sa fac asta? Si daca nu pot sa ajung pe varf?
Dar toate temerile, toate indoielile si tot scepticismul s-au evaporat pur si simplu cand, in ziua urmatoare, la ora 5 si jumatate, am intrat pe traseu. Si brusc, totul s-a transformat in cea mai spectaculoasa experienta a vietii mele de pana acum si cea mai mare provocare pe care am depasit-o cu brio.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult este motivatia extraordinar de puternica pe care am regasit-o mergand in sir indian impreuna cu alti 30 de oameni - straini in prima parte a traseului, camarazi de suferinta 13 ore mai tarziu. Vezi in jur persoane mai bine pregatite fizic ca si tine sau mai putin bine, cu echipament mai bun sau mai putin bun decat al tau, mai obositi sau mai odihniti. Dar toata lumea merge in acelasi ritm absolut confortabil dat de ghizi, toti cu zambetul pe buze si sorbind din priviri fiecare panorama surprinsa de pe carare. Si daca toti inainteaza, tu de ce nu ai putea face asta pana la final?
Si mai exista un alt aspect care iti ofera un confort psihic extraordinar. Nu esti niciodata ultimul, ceea ce e minunat! Intotdeauna va fi minim o persoana in spatele tau, care, cu siguranta, te va incuraja sa continui. Si, uite asa, incet, cuprinsa de buna dispozitia molipsitoare a grupului si a ghizilor si extrem de motivata, am reusit pe picioarele mele sa ajung pe cel mai inalt varf al Olimpului, acolo unde statea el Zeus si arunca cu fulgere in muritori. Si ajungand in varful stancilor pe care m-am catarat cu ultimele puteri, mi s-a deschis o priveliste care mi-a taiat efectiv respiratia si care va ramane cu mine mult timp de acum incolo.
A doua zi a urmat excursia pe Skiathos. Si, in sfarsit, dupa atata timp, am inteles de ce merge toata lumea in concediu in Grecia. Pentru ca, in primul rand, este inimaginabil de frumos si, in al doilea rand, grecii au inteles ce inseamna sa faci turism pe bune si sa profiti la maxim de frumusetile naturale ale tarii tale. Mergand cu vasul capitanului Kostas, am fost total impresionata de atmosfera pe care a putut sa o creeze o singura persoana, un pusti (fiul capitanului Kostas), reusind in cateva secunde sa faca zeci de oameni de toate varstele sa danseze si sa se prosteasca in toate felurile. Am vizitat capitala insulei, am jucat volei pe cea una dintre cele mai frumoase plaje ale Europei, am vazut delfini jucandu-se si sarind minute in sir pe langa vasul nostru, am admirat zecile de insule salbatice si muntoase care se ridica dintre valuri, am dansat Sirtaki si am baut Metaxa.
Aceasta combinatie perfecta de o zi de traseu montan destul de solicitant si o zi de relaxare in croaziera si pe plajele inuman de frumoase ale Greciei a facut sa imi doresc sa repet experienta cat se poate de curand.
Am calatorit spre casa cu un zambet larg, inconjurata de oameni frumosi deveniti prieteni si fredonand impreuna cele mai cunoscute melodii grecesti.
