Toamna in Macin – plimbare pe Culmea Pricopanului

Mijlocul toamnei e momentul cel mai bun de a vizita Culmea Pricopanului, creasta secundara a muntilor Macin. Nu mai e arsita verii care sa faca un asemenea traseu frumos, prin relief de stepa, greu de suportat, iar soarele care ne-a intampinat in weekend a fost numai bun pentru o plimbare printre varfuri.

Muntii Macin sunt cei mai vechi din tara noastra si chiar daca sunt mai scunzi si mai erodati, asta nu le ia nici din frumusete si nici din spectaculozitate, inaltandu-se mandri peste zona de campie. Asa ca i-am ,,atacat" cu incredere si entuziasm intr-o zi de sambata. Chiar daca grupul nu a fost compact, intelegerea si rabdarea sunt cheia unui traseu de succes, asa ca i-am asteptat cuminti pe cei care s-au descurcat mai greu. Se intampla sa avem cu totii o zi mai proasta, dar intotdeauna e de apreciat determinarea si ambitia de a duce la capat o tura care pune, totusi, cateva provocari.

Culmea Pricopanului are doar 370 de metri in cel mai inalt varf, Sulukul Mare, dar pana acolo aveam alte trei varfuri de bifat, fiecare cu o urcare mai mult sau mai putin dificila si o coborare numai buna pentru a admira peisajul. Am oprit, am facut poze, am scos mancarea de prin ghiozdane si ne-am uitat in jur. Chiar si de la o inaltime asa mica, se puteau vedea orasele Dunarii, Braila si Galati, Manastirea Izvorul Tamaduirii, locul nostru de inceput de traseu si chiar autocarul, care ne astepta cuminte.

Culmea Pricopanului urca si coboara, intr-o insiruire de varfuri si sei, trece din zona de stepa cu iarba inalta pana la mici padurici, tufisuri de macese din care am mancat cu pofta si zone de stancarie, martori ai indelungatului proces de eroziune. Iti si pun imaginatia la treaba, caci aglomerarile de roci pot lua tot felul de forme, inclusiv ouale din care asteptam, parca, sa iasa puiul de dinozaur. 

Daca la inceput de traseu am avut parte de o urcare pieptisa, finalul a fost o frumoasa plimbare printre iarba ingalbenita de toamna si pomi, la umbra, cu adevarat bine primita pentru ca am putut sa ne destindem muschii si sa ne uitam cu mandrie si respect in sus, la varfurile golase.