Experienta muntomaneasca: Jebel Toubkal (4167 m, Muntii Atlas)
Dupa ce ne-am insusit tainele negocierii, urmatorul nostru obiectiv a fost sa le descoperim pe cele ale Muntilor Atlas, urcand pe Varful Toubkal, la 4167 m.
Odata ajunsi in satul de la baza, Imlil, ne-am ales pioletii, coltarii, ne-am pregatit rucsacul mare care avea sa fie urcat la refugiu de catre magarusi.
Am baut, bineinteles, un ceai de menta concentrat pana la Allah si inapoi. Am tinut o scurta sedinta tehnica si gata. Hai in sus la refugiul Toubkal, aflat la 3200 m!
Intai, m-au impresionat magarusii care carau cu o abnegatie nemaipomenita acele bagaje grele. Nu carau unul, nu doua, ci mai multe. O tura care pentru noi a durat aproximativ 6 ore, ei aveau sa o parcurga in mai putin timp si cu cate aproximativ 80 kg pe ei. Da, sunt animale de povara si stiu lucrul asta, dar ma uimea supunerea lor.
Urcand, putina vegetatia din preajma satului disparea si uriasi de piatra erau cat vedeai cu ochii, cate un fir de apa tasnea de cine stie unde, mai dadeam de cate un popas in care un marocan de-abia astepta sa ne serveasca un suc proaspat de portocale... contracost.
Nu stiam cati oameni au baut din paharul care poate a fost clatit sau doar sters, dar era atat de bun sucul ala stors in fata noastra incat spala tot, inclusiv astfel de ganduri.
Opaaa! Na zapada! Bate vantul. E innorat.
Hai ca-i bine. Mergem inainte! 3200 m ne asteapta.
Opaaa! Na ca da cu gheata!
Nu-i nimic! Oxigenatii rezista.
Refugiul se vede. Ne bucuram de parca am urcat cel mai inalt varf din Africa. Dar e o bucurie sincera si nu ne mai pasa de nimic. Ne strangem in brate. Ne cazam in refugiu. Suntem primiti cum se cuvine cu... ceai de mentaaaaaa! :)))) Si caldura.
Dupa cina, vanzoleala in camera cu 25 de paturi in care stateam toti. O camera in care putinele barierele de timiditate, retineri de tot felul care mai erau intre noi erau rupte. Ne loveam unii de altii, aflati intr-o miscare browniana sa ne pregatim rucsacul de tura, sa ne reglam coltarii si sa ne scoatem sacii de dormit pentru un somn cat mai odihnitor.
In aceasta agitatie, se auzea la interval de doua minute Stefan al nostru, parca aflat intr-o transa religioasa (poate sub influenta chemarii la rugaciune care se auzea in toata piata Marrakech-ului): ,,Izmenilaaaaaa! Izmenilaaaaaa! Izmenilaaaaaa!"
Pe cine strigi mai, Stefan?
Pe cine raspunde!
Izmenilaaaaaa a extrapolat la Imprastila, Profetila si alte forme pe care nu le putem reproduce aici.
Seara ne tine Andrei un discurs motivational. Eu nu am urcat mai mult de 3000 m. Nu stiam daca si cum va reactiona corpul meu de la aceasta altitudine in sus. Un discurs foarte bun. Stiam talentele lui Andrei de convingere si motivatie, dar asa ca discursul ala parca nu mai auzisem. :)
Dimineata varfului incepe: monom, lumina de frontala si liniste. Ne incalzim incet, soarele incepe sa rasara, iar sufletele noastre incep explorarea imprejurimilor. Ritmul impus e perfect. Intelegi perfect? Perfect! Vremea e perfecta!
Doar eu eram cu manusi imprumutate! Cum naiba am plecat fara manusi ca sa urc la 4167 m? O lectie invatata. De data asta nu dur, dar gradele cu minus de la 4000 m mi-au racorit binisor mintea. Nu e de glumit, Ileana! Ce naiba, parca urci prima oara pe munte! Tu iti cunosti cel mai bine organismul.
Dupa urcus si iar urcus si iar - ghici ce - urcus, ajungem pe mult ravnitul Jebel Toubkal. Iuuuhuuuuu! Strigate de victorie, imbratisari, dintii la vedere in ranjete largi de bucurie si de frig in acelasi timp.
La pozeeeee! Hai si aici, hai si aici! Hai si cu steagurile!
Cred ca momentul atingerii unui varf este de fiecare data (indiferent de munte) greu de descris, pentru ca e o experienta prea intima, cel putin pentru mine, insa nu este una completa. Muntele urcat, trebuie si coborat. De fapt, fericirea completa este jos cand ai ajuns in siguranta, in pofida oboselii.
Si noi toti am reusit sa ajungem in varf si apoi jos, in siguranta. Atunci alte strigate de bucurie, alte imbratisari si felicitari. Toate autentice. Asa le-am simtit pentru ca fiecare castigase ceva.
Desertule, pazea ca vine Izmenila!!!
Ileana Ionescu
