Te-ai gandit vreodata ce inseamna Oxigen? Oxigen inseamna oameni, calatorii, experiente, fericire si lista poate continua. Asa ca ii lasam pe cei care fac din asta un stil de viata sa iti spuna povestea din perspectiva lor. Continuam povestea cu Gabi, cea mai vesela si energica membra a echipei care este mereu acolo sa te ajute cu un sfat si sa iti raspunda la orice intrebare si mai mult, te invita sa te autodepasesti pentru ca numai asa poti avea parte de experiente de neuitat.
Cum a inceput ,,inceputul" in ale aventurii, muntelui si calatoritului?
De la birou. Ma angajasem la Oxigen si nu prea poti sa lucrezi intr-o agentie de turism fara sa iesi, sa explorezi. Primul meu traseu a fost spre Varful Penteleu. Drumul a durat 10 ore, am mers 30 de km si s-a terminat cu bataturi in talpa, febra musculara care a durat 3 zile si cu satisfactia incredibila ca am reusit. De atunci am stiut ca asta vreau sa fac.
Deci Penteleu a fost triggerul? Acel lucru care a declansat sau a nascut dorinta de aventura si de munte?
Nu numai traseul in sine, ci si oamenii, adica turistii. Si ghizii, adica ai mei colegi. Si, bineinteles, peisajele pe care le-am descoperit. Muntele a inceput sa ma fascineze, iar acum mi-e prieten. Experienta m-a schimbat in sensul ca am inceput sa vad frumosul in tot ceea ce ma inconjoara. Cred ca atunci mi-am dat seama cat este de speciala natura si cat de norocosi suntem noi ca ne putem bucura de ea.
De cat timp lucrezi la Oxigen?
De 3 ani si 1 luna. Este primul loc in care am facut practica. Primul part-time. Primul loc de munca, de fapt. Si acum face parte din viata mea. Iar oamenii cu care interactionez ma fac sa vreau sa raman: incepand cu Diana si Andrei si terminand cu turistii cu care vorbesc pe mail si la telefon.
Stiu ca exista un flux destul de mare de oameni care vin si pleca de la voi. Cum te influenteaza dinamica resursei umane?
Cred ca cel mai mare avantaj este ca am cam trecut prin toate. Adica am facut din toate. M-am scos din zona de confort si am indeplinit task-uri pe care trebuia sa le fac, pentru ca nu avea altcineva cine. Si mi-a prins foarte bine, in final.
Apoi, mi-am dezvoltat un mare simt al intelegerii. In sensul ca empatizez cu oamenii care se angajeaza la noi si care isi dau seama ca nu asta este ceea ce cautau, ca nu li se potriveste, ca isi doresc altceva si pleaca sa se descopere.
Dar a fost si obositor. In primul rand, cantitatea de munca se dubleaza. Apoi ma atasez de cei care vin la noi si este, sau, cel putin, a fost greu sa incep sa ma detasez de ei. Dar tot mie imi prinde bine aceasta dinamica. E ca-n viata. Oamenii vin si pleaca. Nu poti obliga pe nimeni sa ramana. Plus ca imi dau seama de calitatea unei persoane mai ales dupa ce nu mai este cu noi la birou. Si am primit spijin din partea colegilor mei, de la care am auzit mereu o vorba buna. Si sa nu o uitam pe Zuzica, care si-a intins mereu labutele catre mine.
Deci ce inseamna ,,Oxigen" pentru tine?
Greu de raspuns... Cred ca este un stil de viata. E un mixt: pasiune, munca, efort fizic, iubire pentru natura, pentru necunoscut si pentru aventura. La inceput a fost ,,daca-i musai, cu placere!". Acum este acel ceva de la care imi iau energie si pentru care depun multa energie.
Si cum creezi un echilibru intre nevoile personale si acest ,,stil de viata"? Mai simti nevoia de o perioada in care sa te deconectezi de tot si de toate?
Ceea ce ma ajuta este entuziasmul. Mereu e la cote maxime. Insa nu uit ca sunt om si ca am nevoie si de odihna si de timp pentru mine. Tocmai de aceea imi iau o saptamana de concediu in care nu fac altceva decat sa ma relaxez, sa ma odihnesc, sa dorm. De obicei, de perioada asta ne bucuram cu totii cand vine frigul. Ne reincarcam bateriile in perioada sezonului rece si pornim cu forte proaspete cand vine caldura. Iarna vine cu un soi de perioada de respiro, dar nu intram in niciun caz intr-o stare de hibernare, pentru ca muntele te cheama si cand e zapada.
Oxigen inseamna munca cu si pentru oameni. Care este cel mai mare avantaj atunci cand lucrezi in acest fel?
Ma incarc cu multa, multa energie. Apoi sunt foarte faine povestile pe care le auzi de la diverse persoane. Unii sunt medici, altii avocati, altii lucreaza in banca sau in agentii de publicitate. Domenii diametral opuse de cele mai multe ori. Fiecare vine cu experientele lor de viata. Si cand stai si ii asculti, parca iei aminte si inveti prin ei. Te distrezi maxim, te intristezi profund. Ma dezvolta foarte mult genul acesta de interactiune.
Cel mai mare dezavantaj?
Cateodata programul. Trebuie sa fii disponibil cand majoritatea dintre ei ies de la munca. De aceea terminam activitatea de la birou mult dupa orele amiezii.
De ce ai nevoie cand lucrezi cu si pentru oameni?
De energia aia molipsitoare si de vibe-ul acela pe care-l transmite orice om atunci cand face ce-i place. Mai ai nevoie si de rabdare si de stapanire de sine, atunci cand interactionezi cu o personalitate diferita de a ta sau de cele cu care ai fost obisnuit sa interactionezi. Si de deschidere si de flexibilitate.
Si cum gestionezi situatiile in care nevoile si dorintele turistilor depasesc ceea ce-ti sta in putinta sa faci ca ghid si ca persoana de contact?
In primul rand, exista reguli, exista clauze, exista acel ,,contract cadru Oxigen" in care povestim legislatie, birocratie si alte lucruri de genul acesta. Mai apoi, sunt foarte atenta cu ceea ce spun si modul in care o fac, pentru ca eu, intr-o situatie mai tensionata cu un turist nemultumit, devin entitatea insititutionala, si nu mai sunt numai persoana fizica. Turistul vede in mine Oxigenul cu totul. Ceea ce fac afecteaza imaginea agentiei. Cumva, inveti sa gasesti un echilibru intre nevoile si asteptarile lui si reputatia firmei. Devii un fel de mediator. Trebuie sa le impaci pe amandoua si asta vine cu timpul si cu experienta.
Din cate ai observat in acesti 3 ani, dorintele turistilor s-au schimbat?
Da. De fapt, turistii s-au schimbat. In trecut, cred eu, aveau mai mult timp sa caute si sa-si dea seama ce vor. Parca stiau cu mai multa certitudine ce-si doresc. Acum, se inscriu pe ultima suta de metri, pentru ca nu mai au timp. Si s-au dezvoltat foarte multe cluburi de munte si agentii de turism. Omul vine cu o impresie dintr-o agentie si are senzatia ca toate sunt la fel sau toate fac la fel. Suntem diferite, toate. Exista momente cand trebuie sa ii aducem aminte turistului ca suntem ceea ce suntem si ca avem propriul mod de a face lucrurile. Insa asta ne si ajuta sa ne deschidem orizonturile, sa ne dam seama daca este nevoie, ce, unde si cum sa imbunatatim la noi. Ne adaptam, nu copiem. De obicei, inspiratia si ideile ne vin din ceea ce observam ca se face in strainatate.
Daca turistii s-au schimbat, inseamna ca nici ,,Oxigen" nu mai este ce a fost in trecut. Care sunt primele 3 lucruri diferite acum fata de atunci?
Scopul nostru. Suntem mult mai axati pe nevoile, dorintele si asteptarile turistului.
GDPR-ul. A schimbat procedurile birocratice.
Echipa de ghizi
Care a fost provocarea care te-a scos cel mai mult din zona de confort?
Traseul de 13 ore din Grecia, pe Muntele Olimp. Mi-a fost foarte greu, insa am avut noroc ca Soie a fost alaturi de mine. Mai cu o vorba buna, mai cu un misto, mi-a fost sprijiin si la propriu, si la figurat. Si nu numai ca am ajuns n varf, dar am reusit sa ajung inapoi jos.
Ceea ce m-a motivat cel mai tare a fost sentimentul de rusine. La inceput faceam practica si nu aveam o conditie fizica foarte buna. Insa nu concepeam ca un ghid sa oboseasca in fata turistilor lui. Era jenant. M-am agatat de un gand firav - ,,Pot", si, cu rabdare si perseverenta, am reusit. In fiecare weekend ma gaseai pe cate un munte. Azi un varf, maine altul si mai mare. Asta se aplica si-n viata. Iar oboseala fizica o simteam dupa ce se termina excursia. Nu mi-am dat niciodata voie sa cedez in timpul unei ture.
Care este locul ce ti-a ramas in suflet?
Marocul. Si ceea ce l-a facut special in ochii mei a fost constrastul dintre imaginea care se creioneaza in jurul lui si ceea ce este el cu adevarat: un loc viu, plin de oameni dinamici, veseli si de peisaje contrastante. Are o energie aparte cu care am rezonat foarte mult.
Exista vreun loc in lumea asta mare in care ti-a dori sa te duci si din care sa nu te mai intorci?
Nu exista niciun loc care sa ma faca sa parasesc pentru totdeauna Romania. Insa exista o tara in care m-as duce si in care as sta mai mult decat cateva zile. Coreea de Sud. Imi place tot: oamenii, cultura, peisajele.
Excursia care te-a implinit cel mai mult din toate punctele de vedere?
Muntenegru. A fost prima mea tura externa. Apoi raftingul pe Tara m-a hipnotizat. Am descoperit o resursa de adrenalina de care nu am fost constienta pana in momentul acela.
Ce i-ai spune unui om care isi doreste sa faca din calatorie un stil de viata?
Sa nu renunte sa viseze niciodata. Si sa nu renunte sa faca ceea ce-si doreste sa faca. Universul iti aude dorintele, comploteaza si... voila! Se intampla. Eu mi-am dorit sa merg in Maroc de cand am auzit pentru prima oara de tura si am ajuns acolo dupa 2 ani. Orice este posibil daca iti doresti din suflet.
Te asteptam alaturi de noi pentru ExperienteCareDauDependenta!
