Ne trezim dimineata, te vom anunta pe e-mail unde si la ce ora ne intalnim atat daca plecam impreuna din Bucuresti sau daca ne intalnim la locul de unde incepe traseul.
La Cabana Gura Diham coboram, ne legam bocancii si pornim in forta caci Panta Prostului ne asteapta. Inainte sa te hazardezi, tine cont ca dupa aproximativ un sfert de ceas urcusul se mai domoleste nitel si continuam asa timp de aproximativ o ora si jumatate. Urcare, urcare, dar padurea de fagi nu doar ca ne va bucura privirea, dar ne va dezmierda plamanii cu aer proaspat, revigorant. Si cum stie natura sa ne rasplateasca, dupa toata aceasta parte a traseului ajungem in Poiana Izvoarelor unde ne vom trage sufletele in timp ce ne bucuram de privelistea faina.
Hidratati si cu un prim set de poze facute, ne punem din nou in miscare, caci nici macar jumatatea drumului nu este (dar aproape ). Daca in prima parte ne-am bucurat de mirosul padurii de foioase, acum ne bucuram de uleiurile volatile ale padurii de conifere. Aromaterapie, ce sa mai!
De la Pichetul Rosu (un fost post de paza a frontierei pentru graniceri) incepem o urcare sustinuta pe Valea Bucsoiului, dar nu ne dam batuti. Cu prajitura delicioasa de la Malaiesti in minte, ii dam la deal hotarati. Desi o sa ne repetam, mai mentionam inca o data si de privelistile faine de la tot pasul. Inclusiv acestea vor fi un factor motivational semnificativ, facand urcusul sa se termine cat ai clipi.
De la Pichetul Rosu si pana la La Prepeleac vom avea parte de putina adrenalina. Practic, vom avea parte de aproximativ o ora de adrenalina. Mai o stanca sarita, mai un lant, mai o poteca ceva mai abrupta, dar cu putina atentie trecem si de aceasta portiune. Ghizii nostri se vor asigura de acest lucru, fii fara grija! Tu doar asigura-te ca bocancii tai de munte, musai cei 3 sezoane, sunt bine lustruiti de acasa.
Dupa incurajarea ca ce a fost mai greu a trecut si dupa alte seturi de poze facute (doar v-am zis ca o sa ne tot fure peisajul), continuam pe ultima bucata de traseu. Mai un pas, mai o poza si... ce sa vezi?! La un moment dat, incepem sa zarim Malaiestiul, peisajul superb ce ni se asterne in zare este inconfundabil. Determinati peste masura, tragem tare sa ajungem la cabana. Aici, prajitura ne asteapta ca si cand.
Dupa pauza binemeritata in care ne-am bucurat de imprejurimi, de bucatele din rucsac sau de la cabana (dupa preferinte) si am facut inca un set zdravan de poze (daca mai avem memorie in telefon ), ne pregatim de drumul de intoarcere. Stii cum e, omul vine, dar si pleaca! Este mai usor la coborare, asa ca nu ne dam batuti! Autocarul Bucuriei ne asteapta ca si cand, fix unde l-am lasat, la Cabana Gura Diham.
Seara ne gaseste in Microbuzul Oxigen, obositi, dar cu cu fotografii spectaculoase si noi #ExperienteCareDauDependenta.
In functie si de aglometatie estimam ca vom ajunge in Bucuresti intre orele 22:00
