Treeeeeezireaaaaaa ca e deja 6 dimineata si ne asteapta Varful Rysy. 2499 metri si, daca ne strofocam putin sa sarim un metru in aer, 2500 metri altitudine intr-o singura zi! Hai, ca se poatee!!
Bun. Revizuim putin orarul. Suntem in Polonia, in Muntii Tatra si intentia noastra este sa urcam pe acoperis. Varful Rysy ne asteapta. Ne luam rucsacurile in spinare si pornim la drum. Pe cer nu se zaresc nori. Dar si daca s-ar zari, doar sa nu ploua. In rest, nu ne deranjeaza nimic. Buna dispozitie e ca la ea acasa. Radem, facem glume, ne bucuram de natura si de tot ceea ce ea ne ofera.
Muntii Tatra te echilibreaza, cumva. Nu stii de ce si cum, dar o fac. E totul in armonie aici. Poate e din cauza efortului pe care il depui. Muntii Poloniei te solicita. Bolovani, stanci, acum sus, dincolo jos. Nu e usor. Si poate sportul e cel care spune ,,stop" gandurilor. E padure, apoi jnepenis. Incepe golul alpin si o catarare in zig-zag. Trecem podete, iar verdele ne incanta simturile. Oare de ce nu o fi invetat Dumnezeu padurile albastre si cerul verde? Cum a nimerit El culorile astea...
Ajungem repede la lacurile glaciare Zabie. Verdele incepe sa iasa din peisaj. Culoarea lacurilor nu ne da pe spate, pentru ca am vazut un albastru mai frumos in alte locuri. Insa ele se contopesc armonios cu peisajul. Ochiuri, ochiuri de apa inconjurate de munti stancosi. Petice de iarba se zaresc ici, colo. Cate o floare galbena isi scoate capul dintre stanci, desi spera sa nu fie culeasa...
Hei! Revino cu picioarele pe pamant. Pe stanca, de fapt. Apuca lanturile si fii atent la traseu, ca nu mai e joaca de copii, ci joaca de oameni mari. Poti sa arunci o privire si la peisaj, dar nu fii imprudent. Ai timp sa contempli panorama la sfarsit. Ei, parca nu e atat de rau. Ti-ai gasit ritmul. Bravo! Lespezile nu mai par atat de amenintatoare. Nici n-au fost vreodata. Ti-a jucat mintea feste. Iti pui corpul in miscare si-ti aduci aminte ce masinarie misto ti s-a dat sa descoperi lumea.
Acum e acum. Esti sus de tot. Lumea e la picioarele tale. AI mai simtit sentimentul asta. Nu se compara cu nimic altceva. Victoria. Da, da. Polonia e superba. Parca esti invidios pe veveritele acelea zburatoare. Plonjeaza in gol si se redereaza cu ajutorul membranelor.
Trage adanc aer in piept. Sus, la 2499 metri, e liniste. Te uiti in spate. Da, pe acolo ai trecut tu. Si nici prapastia si nici inaltimea nu te-au oprit.
