Excursia în Norvegia începe cu Lofoten și aurora boreală


Publicat la 2017-10-12 14:10:05

Îmi doream de mult timp să ajung în Lofoten. Mai exact după ce am aflat de existența acestor insule, acum vreo șapte ani. Am amânat călătoria din două considerente: prea departe și prea scump. Era evident de ce era prea scump: era Norvegia. Și de ce era prea departe: e deasupra Cercului Polar de Nord. Anul acesta am dat “prea departe” si “prea scump” pe “prea frumos”. Sublimul a câștigat lupta cu cele trei avioane și un ferry, și, dacă ai noroc, iar bagajele ajung odată cu tine, la 16 ore după ce ai plecat din România ești în Lofoten - un arhipelag de insule presarat cu căsuțe rorbu roșii, aurora boreală, cod bun și proaspăt.

Am stat în Lofoten doar trei zile și spunem doar trei zile, pentru că ne-ar fi plăcut să ne mutăm cel puțin o lună. E paradisul trekkingului, cu munți aproape verticali, ce abia depășesc 500m, fiorduri înguste, peisaje unice, ape albastre – cele mai albastre. Arhipelagul, care se întinde în apele vestice ale Norvegiei, se desfășoară pe o lungime de mai mult de 110km, iar noi l-am făcut din cel mai sudic oraș: Å.  Nu vă speriați, nu am ratat nicio literă din denumirea lui. Chiar așa se numesșe. În capătul drumului european E10, ce străbate arhipelagul și se termina aici, este o parcare, din care pornește o potecă asfaltată, ce te poartă până la baza unei stânci, iar de aici mai departe, doar ocean și țărmuri sălbatice. Eram la un fel de capăt al lumii, unde îți venea să te așezi, să îți legeni picioarele și să uțti de timp. Să fim sinceri, am uitat de timp toată vacanța petrecută în Norvegia.

Obiectivele noastre din Lofoten au fost în ordinea priorităților: aurora boreală, vârful Reinebringen și plaja Kvalvika. Și suntem fericiți să spunem că le-am văzut pe toate.

Plaja Kvalvika este, cu siguranță, una dintre cele mai frumoase și sălbatice plaje din lume. Departe de aglomerație și civilizație, se ascunde dupa o drumeție de două ore. Apele turcoaz ale mării oglindeau permanent munții de jur împreju în nisipul galben auriu. Plaja este păzită bine dedouă vârfuri zimțate de 500m. Am urcat și noi pe cel mai cunoscut dintre ele: Ryten, ne-am pozat, ne-am felicitat și am plecat mai departe.

            Cireașa de pe tort avea sa fie, însă, ascensiunea pe vârful Reinebringen. Un vârfuleț de doar 400m, ce îți ofereă o priveliște de 360 grade deasupra arhipelagului. Am țopăit în fața camerei rând pe rând și nu mai voiam să ne vedem plecați. Cu toții am fost unanim de acord: cel mai frumos loc de pe pământ e aici.

            Dar noi voiam sa vedem aurora boreală, pentru că acesta era principalul motiv pentru care eram în Lofoten. Peisaje frumoase mai văzusem, dar senzația de a vedea celebra lumina verde dansând pe cer era unică. Înarmați cu aparate foto, plecăm departe de oraș și ne punem pe așteptat. O oră, două și…pam pam. Prima dată timidă, apoi ca o adevarată regină a ringului de dans s-a jucat cu trăirile noastre timp de zeci de minute. Fotografilor le era greu să se decidă ce sa facă prima dată: să apese pe declanșator sau să o mai soarbă din priviri. Noi, ceilalți, ne-am întins frumos pe asfalt si ne-am lăsat pradă mirajului culorii verzi. Nu știm când a trecut timpul, știm doar că, atunci când culoarea era mai puternică, uitam de noi și scoteam doar onomatopee care se terminau și începeau cu “UAU”.            

            Îndrăgostiți iremediabil de Lofoten, ne urcam în ferry și ne pregătim pentru următoarele șapte zile de Norvegie continentală. E clar că o să ne întoarcem aici.

 

Diana