Best Deals
Excursiile weekendului 28-29 noiembrie Excursiile weekendului 5-6 Decembrie Excursiile weekendului 12-13 Decembrie Vacanță 1 Decembrie Revelion 2021

Jurnal de tură – Sus, pe acoperișul României Vf. Moldoveanu II


Publicat la 2020-08-19 14:12:26

Toată săptămâna anterioară drumeției spre vf. Moldoveanu m-am instruit psihic ca și cum aș pleca la armată, pentru că pot, pentru că viața asta nu înseamnă doar confort și rutină, pentru că acum ceva timp mi-am împins linia orizontului atât de departe încât în data de 30 iulie 2017 ajungea până la Dunăre.

Mulți pleacă în trasee pe munte pentru a cuceri vârfuri, eu plec pentru a-mi simți neimportanța. Muntele îmi amintește cât sunt de mică în fața grandorii lui, mă ridică pe culmile lui ca să mă învețe fragilitatea omenească. Mă învață să mulțumesc ochilor pentru culoare și urechilor pentru liniștea văilor. Dacă schimbi perspectiva și nu te mai plasezi pe tine în centrul universului constați că problemele reale sunt altele și deodată ale tale par foarte mici și simplu de rezolvat.

Mi-am făcut cruce când am intrat pe traseu. Ca un melc îmi duceam casa în spate...acolo aveam toate lucrurile necesare pentru a supraviețui...nici 10 kilograme și sunt convinsă că un om poate trăi și cu mult mai puțin de atât. Moldoveanu m-a luat tare încă de la început, mi-a tăiat genunchii și respirația și parcă îl auzeam cum spune "Doar nu credeai că vii la rege așa ușor...". Râdea mișelește spre mine și mă provoca, ba s-a mai și băgat tot în nori. Nu am luat niciun moment în considerare posibilitatea de a abandona așa că odată ajunși la refugiu Viștea ne-am oprit la poalele lui să înnoptăm.

   

Construcția nu depășea dimensiunile unei bucătării al unui apartament comunist, iar încăperea se prezenta cu geam minuscul, un orificiu cred că ar fi mai potrivit să îl denumesc, sursa prin care toată claustrofobia pământului a ajuns la mine în acea noapte.

Ne-am cuibărit într-un spațiu de 12mp cu încă alte 19 suflete. Am simțit acea noapte ca un omagiu adus celui mai înalt vârf din țară. Atâta apăsare că au ieșit toți balaurii din mine. I-am înghesuit rău între 19 de oameni în 12 metri pătrați. Respiram practic ADN-ul unul altuia. Mi-am încălcat multe reguli de civilizație și intimitate. La