Best Deals
Excursiile weekendului 28-29 noiembrie Excursiile weekendului 5-6 Decembrie Excursiile weekendului 12-13 Decembrie Vacanță 1 Decembrie Revelion 2021

Jurnal de tură – Sus, pe acoperișul României


Publicat la 2020-07-13 17:14:10

La ce vă gândiți, că o să vă povestesc aventurile vreunui adolescent în nopțile de vară pe acoperișurile singuratice ale vreunei metropole, începutul vreunei povești de dragoste deasupra freamătului unui cartier?

Parțial aveți dreptate, despre o poveste de dragoste este vorba. O poveste despre inițiere, descoperire și multe trăiri lăuntrice. O aventură către acoperișul României, vârful Moldoveanu (2544m), dar pe care am trăit-o ca un Everest personal.

Îmi doream deja de 2 ani să trăiesc această experiență, consideram că orele petrecute la sală contează în proporție de 90% pentru a duce la capăt cu bine această tură. Soarta avea să mă învețe de 2 ori că greșesc. Prima tentativă s-a oprit chiar înainte de a începe, nu am știut să citesc atunci printre rânduri și să înțeleg că viața îmi spune „Nu ești pregătită încă!”.

Să nu fiu înțeleasă greșit, nu este un vârf pentru care să ai doar trasee cu un nivel ridicat de dificultate, ai inclusiv opțiunea de a-l urca și coborî fără probleme până la ora 1500 dacă ești mai matinal și cu pas hotărât, dar psihicul meu la acel moment probabil că ar fi urcat cu dificultate si un traseu prin Ciucaș.

La a doua tentativă m-am asigurat că iau profesioniști cu mine. Oameni echilibrați, deschiși care știam că se vor ocupa de psihicul si boscorodeala mea de pe drum, căci de mers, știm cu toții, asta nu e o provocare.

Vă întrebați ce e „boscorodeala”? Dacă ești moldovean sau dacă ai o moldoveancă acasă, stii sigur despre ce vorbesc. Boscorodeala este un limbaj aparte. Un debit verbal crescut, ca un râu foarte rapid, iar în cazul meu prezintă următoarele aspecte:  „Ce o fi fost în mintea mea să plec pe traseul ăsta? De ce nu m-am dus eu la plajă să stau ca ploșnița la soare? Cât mai e din traseul ăsta? Dar va fi și mai greu de atât?” ....și monologul poate continua căci o păcălisem pe Diana (ghidul meu preferat) la început să mă asculte, ca o profesionistă îmi și răspundea la întrebări, până mi-am dat seama că de fapt răspunsurile nu mă interesau și era doar o formă de a mea de manifestare prezentă și astăzi spre finalul traseelor foarte grele. În timp nivelul meu de rezistență a crescut considerabil, la fel și rezistența Dianei la boscorodelile mele. Cred că nu se simte în apele ei dacă nu mă are în vreo tură să îi trăncăn în ureche verzi și uscate. <