Concurs
Win An
Adventure

Maroc: trei experiențe, o singură țară Experiența deșertică


Publicat la 2017-07-28 15:48:51

Ne-am înfruptat din universul nebuniilor senzoriale al Marrakech-ului, am explorat cu voie bună și în siguranță, Jebel Toubkal (4167 m), un munte impunător și fioros, dar care ne-a oferit cea mai bună vreme. Atunci hai spre deșert!

Drumul ne-a purtat în prima parte prin deșertul stâncos. Deșert, prietene, cât vezi cu ochii, dar stâncos! Am vizitat Ait Ben Haddou, un oraș vechi fortificat ce face parte din patrimoniu UNESCO din 1963. Atracția turistică istorică a fost sporită și datorită filmărilor ce au avut loc aici pentru diverse pelicule recunoscute – Sodoma și GomoraIisus din NazarethGladiatorulMumiaPrințul Persiei și chiar Urzeala tronurilor. În această zonă, descoperim tot mai des semnul berberilor, popor indigen al Africii de Nord, renumiți pentru arta țesutului de covoare.

Am admirat apoi cheile stâncoase ale râului Dades care-și face loc anevoios în Atlasul Înalt. Telefoanele și aparatele foto n-au avut timp de odihnă nici zilele astea. Am pozat tot ce-am prins. Am învățat să ne facem turbane, pentru a ne putea proteja de soarele și de vântul deșertului.

După două zile de ariditate stâncoasă, iată-ne, în sfârșit, față în față cu dromaderii noștri care ne așteptau cu răbdare amestecată puțin cu nepăsare. Eram pregătiți de nisip. Cu câte un rucsac având strictul necesar și apă multă, cu turbanele pe cap, hai sus pe dromader!

Eiiiii, acu’ i-acu’!

Întâi, hai să mă sui pe Cocoșilă, eu așa l-am alintat pe bătrânul meu dromader (păstrând curentul de apelative terminate în –ilă care era la modă în grupul nostru). Aaa, stai liniștit că el, Cocoșilă, stătea jos și nu se prea sinchisea de eforturile mele inutile de escaladare a cocoașei sale. Ghidul mi-a arătat lădița. Ahaaaa! Aveți și lădiță pentru ăștia mai mici. Buuuun!

Apoi, odată urcată pe cocoașă, comédia continuă pentru că dromaderii își ridică întâi fundul diafan și apoi picioarele din față. Oooooo!!!!! Ce se întâmplă?!?! Uite capul dromaderului, uite pământul, uite cum stau cu trunchiul aproape paralel cu pământul! Hiuuu, hai că își ridică și picioarele din față! Gata, o poziție cât de cât naturală pentru om. O combinație de surpriză, teamă și amuzament mă încercau în tot acest timp. Știam la ce să mă aștept și nu prea. Aveam o figură mirată, dar mă bufnea și râsul imaginându-ne pe mine și pe Cocoșilă făcând figura asta și cred că eram tare caraghioși. Între noi, fie vorba, cred că dromaderii sunt niște animăluțe, în general, blânde, simpatice, dar și comice. Nu intrăm în detaliu atunci când ele devin nesimpatice.